Michael Weiss - Judele Brasovului

La inceputul secolului al XVII-lea, cand Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic si Polonia isi disputau influenta in sud-estul Europei, o cetate din Transilvania se incapatana sa se afirme ca o mare putere comerciala in regiune. Aceasta era vestita cetate Corona, cunoscuta, inca de la inceputurile ei, cu numele romanesc Brasov. Harnicii locuitori ai Coronei erau sasii, asezati de regii ungari in secolul al XlII-lea in tara Barsei, sub protectia Cavalerilor Teutoni. Acolo, ei intemeiasera sate frumoase, beneficiind de privilegii insemnate, intarite, din timp in timp, cu inscrisuri noi de catre regii Ungariei si principii Transilvaniei. Brasovul era poarta de intrare a marfurilor orientale in Europa Centrala si se dezvoltase intermediind comertul dintre Orient si Occident.

Zidurile intarite cu bastioane puternice transformau Corona intr-o cetate de necucerit. In oras, fusesera infiintate o scoala, un liceu vestit si o biblioteca, in care isi gasisera loc o parte din cartile salvate din incendiul care a mistuit marea biblioteca din Constantinopol in 1453.

Populatia orasului era imbracata dupa moda Europei Centrale, oamenii erau educati, amabili si cu purtari alese, iar casele locuitorilor se puteau compara cu cele mai frumoase case din burgurile occidentale, atat in privinta trainiciei lor, cat si a felului in care erau decorate fatadele.

Norii negri s-au abatut asupra cetatilor sasesti odata cu urcarea, pe tronul princiar al Transilvaniei, a lui Gabriel Bathory in anul 1608. Noul principe urmarea sa anuleze privilegiile oraselor sasesti pentru a acapara o parte din bogatiile acestora. Sibiul a fost prima cetate care a cazut prada nemilosului principe. Acesta i-a intemnitat pe cetatenii de vaza, ca sa-i oblige sa-si rascumpere libertatea, apoi le-a permis soldatilor sai sa jefuiasca orasul si sa-i trateze pe cetateni ca pe niste sclavi.

In 1610, principele Bathory a invadat tara Romaneasca, pe care a jefuit-o cumplit, luand pana si plumbul de pe acoperisurile bisericilor. Dar, la caderea iernii, lefegiii principelui s-au intors in Transilvania, prin trecatoarea Turnul Rosu, asezand tabara de iarna la Sibiu in 6 decembrie, apoi in 20 decembrie soldatii transilvaneni si-au facut aparitia in tara Barsei, dedandu-se la jafuri prin satele barsane vreme de cinci zile. Orasului Brasov i s-au solicitat provizii pentru armata principelui, indeosebi grane, paine,vin si pulbere neagra pentru armele de foc.

In aceste vremuri tulburi, Brasovul era condus de judele Draught, care, sfatuit de istoricul Michael Weiss si de alti membri ai Senatului, l-a invitat pe principe sa petreaca in Brasov cateva zile. Gabriel Bathory a acceptat invitatia si a sosit in Brasov cu o mica suita princiara, dar planurile sale urmareau stapanirea Brasovului si a tarii Romanesti. Prin urmare, orice i s-ar fi oferit, era prea putin pentru acest tiran ambitios. Peste putin timp, principele Transilvaniei a cerut, printr-o solie trimisa sultanului Ahmed, sa fie confirmat ca domnitor in tara Romaneasca. Dar, sultanul nu numai ca n-a dat curs cererii lui Bathory, dar l-a trimis ca domn pe Radu Mihnea, un pretendent din neamul Basarabilor. In tot acest rastimp, prin misiuni diplomatice, Weiss incerca sa-1 izoleze pe principele care ameninta sa distruga Universitatea Saseasca. In anul 1611 domnitorul Radu serban a obtinut sprijin militar din partea polonezilor si a moldovenilor, revenind in tara Romaneasca pentru a reocupa tronul pe care-1 pierduse. Voievodul muntean reprezenta in acel moment singurul aliat si sprijin al Brasovului in lupta cu Bathory. In cei doi ani care au urmat, brasovenii au luptat, prin toate mijloacele, pentru pastrarea independentei lor fata de Principatul Transilvaniei. Sortii luptei au fost schimbatori, Bathory fiind, initial, infrant la Sanpetru, cu ajutorul oastei conduse de Radu serban, voievodul Valahiei. Dar, in primavara anului 1612, Bathory a reocupat Tara Barsei, Brasovul fiind asediat de lefegiii sai. Principele a incendiat o mare parte din cetatile si satele tarii Barsei, apoi a batut o moneda comemorativa pentru a-si sarbatori victoria. Michael Weiss a fost ales in 1612 jude al Brasovului, iar in aceasta calitate el a condus si a insufletit lupta pentru libertate a brasovenilor. Prin discursurile sale inflacarate, Michael Weiss i-a incurajat si i-a mobilizat pe sasii din Brasov sa suporte neajunsurile razboiului si asediile armatei transilvanenilor. Trebuie spus ca noul jude al brasovenilor era un orator desavarsit, care facuse o stralucita cariera de caligraf si secretar in Cancelaria din Praga, ajungand sa fie innobilat, la numai 20 de ani, de catre imparatul Rudolf al II-lea. Desi ar fi putut ramane la Curtea Imperiala, tanarul Weiss a plecat spre Transilvania natala si s-a stabilit la Brasov in anul 1590.

Datorita recomandarilor avute si starii sale materiale deosebite a fost primit in Cetate si in Sfatul Centumvirilor in anul urmator, iar in 1600 a fost ales in Senatul Brasovului.

Michael Weiss a inceput pregatirile de lupta, chemand mercenari si adunand arme, munitii si provizii. Pe neasteptate, brasovenii primesc un ajutor nesperat in persoana solului trimis de Bathory la Constantinopol, Andreas Geczi, care dorea sa ajunga principe al Transilvaniei in locul lui Bathory astfel, el il trada pe Principe si se alatura cauzei brasovenilor. In vara anului 1612, in urma catorva mici victorii prin tara Barsei si prin Secuime, obtinute si acestea cu ajutorul mercenarilor si al ostenilor munteni, judele brasovenilor si Andreas Geczi, noul comandant al mercenarilor brasoveni, au capatat incredere in fortele lor si s-au pregatit de batalia finala cu armata transilvanenilor. Aceasta batalie a avut loc in dimineata zilei de 16 octombrie 1612. In aceasta zi, trupele brasovenilor au ajuns in dreptul cetatii Feldioara, unde oastea transilvanenilor ocupase pozitii avantajoase pe un deal si era gata de lupta. Judele Michael Weiss a ales sa poarte lupta in acel loc, neavand experienta militara si refuzand sa asculte sfatul experimentatului comandant al trabantilor cetatii, Andreas Geczi, care se opusese zadarnic acestei decizii. Dupa primul asalt, calarasii munteni si mercenarii unguri au parasit campul de lupta, iar taranii sasi, ramasi singuri, au aruncat armele, fugind de pe campul de lupta. In timp ce incerca sa-i intoarca din drum pe fugari, judele Weiss a cazut de pe cal si a fost prins de urmaritorii sai. Ei l-au ucis si i-au taiat capul, pe care l-au dus lui Gabriel Bathory la Sibiu. Odata cu Michael Weiss, au pierit peste 300 de brasoveni, iar alti 200 au cazut prizonieri. Cu toata aceasta grea infrangere, brasovenii n-au renuntat la lupta pentru libertate si au rezistat in spatele zidurilor orasului pana in anul urmator. Atunci, tiranul principe al Transilvaniei s-a hotarat sa le recunoasca acestora toate drepturile si libertatile pe care le primisera, anterior, de la regi si principi si a incheiat pace cu Brasovul. Cinstind memoria judelui Michael Weiss, eroul care i-a condus si insufletit in lupta lor pentru libertate, brasovenii au batut o moneda din aur cu inscriptia Michael Weiss 1612. si-a facut datoria fata de patrie. Viata si faptele lui Michael Weiss au fost povestite si repovestite pentru a pastra mereu vie dorinta de libertate a brasovenilor de-a lungul celor 400 de ani care s-au scurs de la moartea judelui, pe campul de la Feldioara.

Multumim domnului istoric Alexandru Stanescu